Sunt stapanit de o vointa de nedescris, energie la final de zi si mult optimism. Medicamentul? Tomas Mann – Muntele vrajit. O sa ma tina o vreme…
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns
About
Update: Descriere de acum doi ani. Se cere una noua, adecvata noilor cerinte, vocabularului si noului Bogdan Baciu. Dar cand si cum? Este timp pentru un nou Bogdan… ( macar poza sa fie actualizata )
Si cititorului i se intampla sa nimereasca in situatia cate unui biet articler gonit din urma de iuresul intamplarilor, nemaifiind, bietul, in stare sa rasufle…
Criza de subiect. Cand ti se intampla deodata, de-a valma, o sumedenie de subiecte fierbinti sau reci, urate sau nostime, grele sau usurele…La atata dezordonata miscare, apare un blocaj total….
Atunci deschizi cutia cu intamplari, calculatorul, televizorul, blogul. Sa vezi daca …aia…s-au decis sa se lamureasca, sa zica ce trebuia zis. Si minunea s-ar fi produs… Dar parca ar mai fi loc de ceva explicatii. Care sa ne lumineze, care sa ne linisteasca, eventual sa ne farmece ori sa ne incante...
Depinde de vorba, de felul cum o zici. Mari oratori noi nu ne dorim…Noua ne trebuie altceva. Noua ne trebuie omul care sa mearga pe aia dreapta, sa spuna lucrul, cu rostul, poate cu hazardul lui, cinstit, care se suporta cel mai repede si mai usor. In definitiv, forma conteaza, daca altceva nu se poate. Vorbitorii sa spuna totul pe nume, fie si in gluma, sa se scuture pe tine camasa de ras. Ca nu avem noi o societate normala; da’ humor, spirit , ma rog, am avea; aici nu se duce lipsa….
Nu vad buzele mici, cuminti, de la noi, nici buzele groase, ursuze, de aiurea, in stare sa sufle asupra noastra ceva care sa se apropie cat de cat de o asemenea rasucire de cuvinte…
Vreau sa pot sa pot sa vreau, niste mici vrajeli. Povesti sau nascoceli noi, care sa inghete lumea…..de luat in serios, ori in ras, dar cu totul altfel….
